MANE, TEKEL, FARES
Nu cred că există vreun
alt stat democratic în care un act administrativ banal, elementar, cum este un
recensămînt, să stîrnească o asemenea isterie publică. Obsedaţi de a face din absolut orice un bolovan de aruncat în capul puterii, actanţii complexului
mediatico-politic care controlează spaţiul public naţional au declanşat o
psihoză colectivă demnă de spaimele apocaliptice ale Evului Mediu incipient. Circulă
pe net petiţii catastrofiste care fac din recensămînt prima treaptă a infernului
şi cheamă la boicot. Dacă ascultăm specialiştii, sau minimul bun simţ din noi,
vedem că România (ca şi întreaga Europă de altfel) stă pe o bombă mult mai
periculoasă decît criza economică, gripa porcină sau rachetele de la Deveselu.
Este vorba de bomba demografică: scăderea accentuată a populaţiei prin scăderea
numărului de copii per familie, plus emigraţia, plus îmbătrînirea generală prin
creşterea duratei de viaţă. Despre asta ar trebui discutat zi şi noapte cu
seriozitate, nu despre inepţia cu CNP-ul. Oameni buni, de unde nebunia asta cu
secretul CNP-ului? Îl ştiu deja băncile cu care aveţi contracte, supermarketul
de unde aţi cumpărat un televizor, farmacia de unde aţi luat o reţetă
compensată, distribuitorii de gaze, apă şi lumină, administratorul blocului
căruia îi plătiţi întreţinerea, e trecut în catalogul copilului de la şcoală, îl
ştiu poşta de unde aţi ridicat un colet, poliţistul care v-a dat o amendă de
circulaţie etc etc . Credeţi că e o problemă să-l afle „statul”? Cît despre
faptul că teribilul cod ar putea fi folosit la nu ştiu ce mînării la alegeri,
să fim serioşi, deja la alegerile trecute toate partidele aveau listele
paralele cu CNP-ul alegătorilor. Despre ce vorbim atunci? Un recensămînt e o
chestie atît de necesară şi banală ca şi controlul periodic al sănătăţii
personale. Cei care îl folosesc pentru scopuri electorale, înspăimîntînd
populaţia, sunt inconştineţi şi evident nepatrioţi, dacă tot veni vorba. Nu-i
vorba, am şi eu mari îndoieli în legătură cu unele aspecte ale chestionarului,
iar unele declaraţii ale oficialilor responsabili m-au băgat în ceaţă. De exemplu,
un domn declara că recensămîntul va folosi la dimensionarea şcolilor, pentru că
vom şti numărul de copii care vor intra la şcoală în anul cutare. Bine, dar
pentru asta nu-i nevoie de recensămînt. Orice copil, chiar cei ai nimănui
părăsiţi în maternitate, primeşte un certificat de naştere cu CNP-ul aferent.
Deci ar trebui să ştim practic în fiecare zi prin reţeaua de calculatoare a
primăriilor şi serviciilor de evidenţă a populaţiei cîţi copii s-au născut (şi
cîte persoane au murit, evident). De asemenea nu mi-e clar deloc ce înseamnă „cap de familie” din punct
de vedere statistic. Întreţinător de familie da, are evident justificare să-l
numărăm, dar „cap de familie”? (noţiune mai mult antropologică şi morală)? Mă
şi mir că vehementul Consiliu pentru combatere a discriminării, care pare setat
să contabilizeze cu atenţie fiecare frază a preşedintelui, nu a sesizat încă
evidenta tentă de discriminare din întrebare, evident incompatibilă cu
egalitatea deplină între membrii familiei statuată de toate legile noastre.
Legat de asta, bine venită campania media pentru a-i stimula pe ţigani (n-o să
spun niciodată romi) să-şi declare etnia. Dacă n-ar fi concepută în modul cel
mai discriminatoriu. O voce feminină suavă spune de exemplu: ei vor să-mi fie
ruşine... Cine să fie aceşti „ei”?
Co-etnicii? Sau majoritatea? Oricum am răspunde, proproziţia e de o viclenie
grosolană, periculoasă şi evident o lovitură sub centură. Dar astea sunt
chestii de importanţă minoră prin raportare la miza de cunoaştere presupusă de
un astfel de recensămînt general. România are o tradiţie sociologică
excepţională, în perioada interbelică eram în avangarda mondială prin şcoala
lui Gusti în domeniul cercetării sociologice. Ciudat e că oamenii simpli de
atunci nu erau bîntuiţi de asemenea coşmaruri, manipulate de oameni interesaţi,
că a fi recenzat înseamnă a ţi se lua vita din bătătură. Pînă să ştim
rezultatele, ecourile acestui straniu recensămînt arată un popor profund tarat,
jucat pe degete fără scrupule de o şleahtă de mirciulici din presă şi din politică,
în căutarea doar a intereselor personale. Răspundeţi fără grijă, pericolele
care ne pasc vin din cu totul altă parte decît a bieţilor recenzori cu geantă
albastră!
Despre spaimă, neîncredere: N-a venit statul să-ţi ia cenepeul, nici slujbaşi la stat, au venit nişte voluntari...
RăspundețiȘtergere