MANE, TEKEL, FARES

            Nu cred că există vreun alt stat democratic în care un act administrativ banal, elementar, cum este un recensămînt, să stîrnească o asemenea isterie publică. Obsedaţi de  a face din absolut orice un bolovan de aruncat în capul puterii, actanţii complexului mediatico-politic care controlează spaţiul public naţional au declanşat o psihoză colectivă demnă de spaimele apocaliptice ale Evului Mediu incipient. Circulă pe net petiţii catastrofiste care fac din recensămînt prima treaptă a infernului şi cheamă la boicot. Dacă ascultăm specialiştii, sau minimul bun simţ din noi, vedem că România (ca şi întreaga Europă de altfel) stă pe o bombă mult mai periculoasă decît criza economică, gripa porcină sau rachetele de la Deveselu. Este vorba de bomba demografică: scăderea accentuată a populaţiei prin scăderea numărului de copii per familie, plus emigraţia, plus îmbătrînirea generală prin creşterea duratei de viaţă. Despre asta  ar trebui discutat zi şi noapte cu seriozitate, nu despre inepţia cu CNP-ul. Oameni buni, de unde nebunia asta cu secretul CNP-ului? Îl ştiu deja băncile cu care aveţi contracte, supermarketul de unde aţi cumpărat un televizor, farmacia de unde aţi luat o reţetă compensată, distribuitorii de gaze, apă şi lumină, administratorul blocului căruia îi plătiţi întreţinerea, e trecut în catalogul copilului de la şcoală, îl ştiu poşta de unde aţi ridicat un colet, poliţistul care v-a dat o amendă de circulaţie etc etc . Credeţi că e o problemă să-l afle „statul”? Cît despre faptul că teribilul cod ar putea fi folosit la nu ştiu ce mînării la alegeri, să fim serioşi, deja la alegerile trecute toate partidele aveau listele paralele cu CNP-ul alegătorilor. Despre ce vorbim atunci? Un recensămînt e o chestie atît de necesară şi banală ca şi controlul periodic al sănătăţii personale. Cei care îl folosesc pentru scopuri electorale, înspăimîntînd populaţia, sunt inconştineţi şi evident nepatrioţi, dacă tot veni vorba. Nu-i vorba, am şi eu mari îndoieli în legătură cu unele aspecte ale chestionarului, iar unele declaraţii ale oficialilor responsabili m-au băgat în ceaţă. De exemplu, un domn declara că recensămîntul va folosi la dimensionarea şcolilor, pentru că vom şti numărul de copii care vor intra la şcoală în anul cutare. Bine, dar pentru asta nu-i nevoie de recensămînt. Orice copil, chiar cei ai nimănui părăsiţi în maternitate, primeşte un certificat de naştere cu CNP-ul aferent. Deci ar trebui să ştim practic în fiecare zi prin reţeaua de calculatoare a primăriilor şi serviciilor de evidenţă a populaţiei cîţi copii s-au născut (şi cîte persoane au murit, evident). De asemenea nu mi-e clar  deloc ce înseamnă „cap de familie” din punct de vedere statistic. Întreţinător de familie da, are evident justificare să-l numărăm, dar „cap de familie”? (noţiune mai mult antropologică şi morală)? Mă şi mir că vehementul Consiliu pentru combatere a discriminării, care pare setat să contabilizeze cu atenţie fiecare frază a preşedintelui, nu a sesizat încă evidenta tentă de discriminare din întrebare, evident incompatibilă cu egalitatea deplină între membrii familiei statuată de toate legile noastre. Legat de asta, bine venită campania media pentru a-i stimula pe ţigani (n-o să spun niciodată romi) să-şi declare etnia. Dacă n-ar fi concepută în modul cel mai discriminatoriu. O voce feminină suavă spune de exemplu: ei vor să-mi fie ruşine...  Cine să fie aceşti „ei”? Co-etnicii? Sau majoritatea? Oricum am răspunde, proproziţia e de o viclenie grosolană, periculoasă şi evident o lovitură sub centură. Dar astea sunt chestii de importanţă minoră prin raportare la miza de cunoaştere presupusă de un astfel de recensămînt general. România are o tradiţie sociologică excepţională, în perioada interbelică eram în avangarda mondială prin şcoala lui Gusti în domeniul cercetării sociologice. Ciudat e că oamenii simpli de atunci nu erau bîntuiţi de asemenea coşmaruri, manipulate de oameni interesaţi, că a fi recenzat înseamnă a ţi se lua vita din bătătură. Pînă să ştim rezultatele, ecourile acestui straniu recensămînt arată un popor profund tarat, jucat pe degete fără scrupule de o şleahtă de mirciulici din presă şi din politică, în căutarea doar a intereselor personale. Răspundeţi fără grijă, pericolele care ne pasc vin din cu totul altă parte decît a bieţilor recenzori cu geantă albastră!