REGELE FĂRĂ POPOR
Englezii au avut un rege
numit Ioan fără de ţară. Tragicului nostru rege Mihai istoria i-a furat în mai
multe rînduri ţara. Aparent, în ultimii ani, cînd i-au fost restituite unele
proprietăţi, i s-ar fi înapoiat măcar formal ţara. Dar discursul său de marţea
trecută mi-a arătat ceva mult mai grav: i-a fost furat şi poporul prin spălarea
creierelor. Nu mai ştim ce este un
rege. Memorabil prin conţinut, mult prea scurt, acest discurs a fost atît de
sfruntat manipulat politic, încă de la propunerea Parlamentului, încît Casa
Regală a ajuns un biet pion în bătălia
electorală internă. Iluzia că prin nobleţea ideilor enunţate Regele a rămas „au-dessus
de la mêllé” este, din păcate, doar o iluzie. Tot ce am văzut şi auzit în
această realmente istorică zi a potenţat senzaţia asta de gol întunecat în
jurul Regelui nostru. Să vezi brusc Antena 3 devenind oficină de propagandă
regalistă, doar pentru a putea arunca la două fraze una împotriva lui Băsescu
înseamnă a anula importanţa evenimentului. Să-l vezi pe CTP, autorul celebrului
„Bă, majestate”, leşinat de admiraţie acum, te lasă cel puţin perplex. La fel
pe guru Cristoiu, autorul teoriei funambuleşti din 1996 că Emil Constantinescu
va veni la putere pentru a ceda în cîteva luni puterea Regelui, ca să sperie
oamenii deja îngroziţi de propaganda neo-comunistă iliesciană. Ce să mai zic de
duduile care au prezentat evenimentul la
Antenă... În mod normal, ar fi trebuit să ne molipsim şi noi măcar puţin de solemnitatea, echilibrul, bunul
simţ, calmul regale. În loc de asta, prezentatoarele Antenei păreau cuprinse de
un fel de furor erotic, se agitau prin studiou, întrerupeau invitaţii, scoteau permanent
mici chicote orgasmice, pe scurt, au comentat discursul cu aplicaţia cu care ar
fi comentat sosirea lui Lady Gaga. Corijent a rămas şi TVR-ul, cu un regizor analfabet
profesional şi moral, lipsit de inspiraţie, tăind ecranul la transmisie ca la „directul”
unui eveniment monden, decenţa ar fi cerut ca imaginea să fie intens centrată
pe Rege, am văzut însă mai tot timpul pe Majestatea Sa într-o jumătate a
ecranului, în timp ce cealaltă jumătate era ocupată de imagini total inutile
din sală sau din loji, transformînd astfel totul într-un spectacol lipsit de substanţă.
Ca să vedem ce? Parlamentarii fotografiind cu telefonul ca la Disneyland,
Zgonea, ţopăind ca un vrăbioi pe lîngă rege şi smulgîndu-i placheta pentru a se
fotografia cu ea, alţi parlamentari prea ocupaţi cu laptopul de pe pupitru. S-a bătut monedă pe contextul politic. Din punctul
meu de vedere, Iliescu alergînd să dea mîna cu Regele este mult mai jenant
decît Băsescu refuzînd să dea un mesaj de ziua Majestăţii sale. Emil
Constantinescu, fostul preşedinte, care n-a făcut nimic, în ciuda promisiunilor, pentru Rege, se
afişa degeaba în peisaj. Gestul în sine al preşedintelui de azi este desigur
discutabil, (nu e prima oară cînd politicienii îl sabotează pe Rege, interbelicul
e plin de asemenea gesturi), dar îi poate fi măcar găsită o explicaţie cinic
politică. Inacceptabil este însă ambalajul mîrlănesc în care a fost învelit acest refuz. Politic, Preşedintele trebuia
să fie prezent, tocmai în numele interesului naţional, undeva în Europa, unde
nişte zaruri se învîrteau din nou pe
mesele de postav al deciziei marilor puteri într-un mod foarte ameninţător pentru România.
Dar „convertirea”, superficială evident, dovadă că viaţa noastră politică nu s-a
ameliorat nici cu un milimetru în urma apelului regal la concilirea întru
interesul naţional, a liberalilor la regalism, transformarea oficinei securiste
a Antenelor în birou de propagandă monarhică nu arată decît în ce mod jalnic a
fost manipulată impecabila prestanţă a marelui Rege. Cea mai condamnabilă mi se
pare însă absenţa Patriarhului, el nu mai are nici măcar precarele scuze
politice. BOR s-a înstrăinat încă odată, penibil, de rostul său profund. În totul,
întreg evenimentul mi-a lăsat un gust extrem de amar. Un popor lipsit de simţul
Verticalei, neştiind cum trebuie să se poarte cu un Rege. Două observaţii
finale: una despre care televiziunile au tăcut strategic: regele a mai fost
prezent în parlament atunci cînd a fost prezentat celebrul raport de condamnare
a crimelor comunismului, nu acum a venit prima dată, cum s-a tot lăsat a se
înţelege. A doua, singurul semn de senin în acest context pîclos, ăstora
venetici chiar le e frică de Rege. Nu ştiu de ce, El nu mai are evident nici o
putere, dar le e frică, dovadă că Simbolul e mereu mai tare decît conjucturile istorice.
Regele Mihai este unul dintre cele mai tragice personaje ale istoriei europene
a secolului pe care L-a traversat. Atît de măreţ, încît toată vînzoleala
politicianistă dîmboviţeană care a încercat să-l tragă în derizoriu nu a reuşit
să-L atingă. Este lecţia adevărată a unui discurs care este important nu prin
ceea ce a spus, ci prin modelul pe care ni l-a dăruit cu o ultimă generozitate.