P. S.

P. S. la un priveghi
Pentru că eseul meu din nr. anterior al AXIOMEI, Limba română ca limbă moartă, a stîrnit ceva ecouri şi am fost întrebat dacă nu sunt prea pesimist, vă ofer o ilustrare practică, dintr-un document oficial, instrucţiunile Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării privind examenul de bacalaureat 2010 la limba română. Să vedem: „Toate actele discursului sunt descrise în grila descriptorilor la nivelurile: utilizator independent – independenţă în comunicare, utilizator avansat – experimentare şi utilizator experimentat – excelenţă, pentru a permite elevilor să-şi organizeze resursele verbale, fie ele şi minimale, de aşa manieră încât să se poată exprima în orice circumstanţă. Actele de limbaj vor fi exemplificate după necesitate, în diferite tipuri de texte suport conform programei şcolare, care să permită elevului atât receptarea cât şi producerera de text, cu alte cuvinte interacţiunea comunicaţională percepută atât în plan personal (competenţe grefate pe informaţia obţinută, pe activităţi sau acţiuni pe formularea unei opinii, pe emoţii şi sentimente, pe contexte şi interrelaţionări sociale) cât şi în plan ştiinţific, […]. Subiectele […] sunt compuse din texte variate şi itemi corespunzători descriptorilor competenţelor de comunicare din programele pentru bacalaureat. […] Vor fi organizate sesiuni de formare a evaluatorilor în fiecare liceu/centru de evaluare, utilizîndu-se, ca persoane-resursă, absolveţii cursului DeCeE.”
Dumneavoastră aţi înţeles ceva? Eu, în calitate de „persoană - resursă” (un fel de biogaz dacă înţeleg bine) mărturisesc franc: n-am înţeles nimic. Aţi citit un minunat exemplu de limbă moartă. Reprodus fidel, cu toate virgulele anapoda, stilul horror şi exprimările pleonastice. Ar merita o analiză detaliată, dar fiindcă nu am deloc vocaţie de autopsier, şi mi-am pierdut şi simţul umorului în faţa acestui monument de imbecilitate expresivă, vă las să decideţi singuri dacă rîndurile de mai sus sunt scrise în limba română. Care limbă română?